Dorul

Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge Dorul zboară, lasă inima amară Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge Dorul zboară, lasă inima amară Simt sângele de român, îmi curge în vene Văd în lemn cioplite atâtea semne În priveliștea de pe Caraiman Parcă-l văd pe Mihai Viteazu călare pe un cal Îl simt când ies din București, e În lutu' din casele bătrânești, în povești E în focu' din cuptor, e în vinu' de pe masă Vorbele din folclor Îmbrăcați la costume, își numără RONii Da' noi știm: de la țară vin și domnii Sunt cel mai român dintre pământeni Sunt ca acasă între maramureșeni Vesel lângă olteni, liniștit cu ardeleni Puțin amețit când mai stau cu moldoveni Drace, dă-ne pace, știi că orice-ar fi Sângele apă nu se face! Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge Dorul zboară, lasă inima amară Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge Dorul zboară, lasă inima amară Probabil casa părintească nu se vinde, nu Cel mai bine o-ngrijești doar tu Avea nevoie de mine, mă simțeam atras Doar cu-ai mei mă simțeam acasă Mereu părea mai bine-acolo unde nu-s (Unde nu-s) Probabil e mai bine, poate de aia s-au dus E o dramă, simt cum mă strigă mama Sau mama mamei sau mama lu' mama lu' mama Și amintirile s-au ascuns pe Raftu' prăfuit de sus Când alergam desculți și eram mult mai Mulți și n-aveam nicio teamă Și doar în nopțile pustii Când lacrima se scurge Dorul dorul fuge, nimeni nu-l ajunge, nu! Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge Dorul zboară, lasă inima amară Dorul fuge-fuge, nimeni nu-l ajunge Dorul zboară, lasă inima amară Oriunde vor merge pașii mei Sufletul îmi este plin de ei Dorul ăsta nu mă lasă, nu mă lasă Același cuvânt și-același gând mă Leagă mereu de-acest pământ Cel mai frumos loc e-acasă, e acasă! Dorul, dorul, dorul